În general
Să vorbim puțin despre diagnosticul de anxietate. Anxietatea nu este un simplu diagnostic. Nu este cauzată de un germen care poate fi detectat într-un test de sânge. Poate avea multe forme și poate însoți alte afecțiuni medicale.
Pentru a diagnostica anxietatea, este esențial un examen complet. Acest lucru îl ajută pe medicul dumneavoastră să descopere sau să excludă alte boli care vă pot cauza simptomele sau care pot fi mascate de simptomele dumneavoastră. Un istoric personal complet este, de asemenea, necesar pentru ca medicul dumneavoastră să facă un diagnostic precis.
În timpul examinării fizice
Trebuie să fiți complet sincer cu medicul dumneavoastră. Multe lucruri pot contribui sau pot fi afectate de anxietate, printre care:
- anumite boli
- medicamente
- consumul de alcool
- consumul de cafea
- hormoni
Multe simptome ale anxietatii sunt de natură fizică, precum:
- accelerarea inimii
- dificultăți de respirație
- tremurături
- transpirație
- frisoane
- bufeuri
- dureri în piept
- tresărire
- uscăciunea gurii
- greață
- vărsături
- diaree
- urinare frecventă
Unele afecțiuni medicale pot provoca simptome care se aseamănă cu anxietatea. Condiții medicale cu simptome similare anxietății includ:
- atacul de cord
- angina
- prolapsul de valvă mitrală
- tahicardia
- astmul
- hipertiroidismul
- tumori ale glandei suprarenale
- menopauza
- efectele secundare ale anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele pentru hipertensiune arterială, diabet și tulburări tiroidiene
- renunțarea la anumite medicamente, precum cele utilizate pentru a trata anxietatea și tulburările de somn
- abuzul de substanțe sau sevrajul
Teste de diagnostic
Se recomandă să completați un chestionar de autoevaluare (de screening) înainte de alte teste. Acest lucru vă poate ajuta să vedeți dacă aveți o tulburare de anxietate sau dacă simptomele dumneavoastră sunt o reacție anxioasă la o anumită situație sau eveniment. Dacă autoevaluările vă aduc la concluzia că ați putea avea o tulburare de anxietate, puteți cere medicului, psihiatrului sau psihologului clinician să faceți o evaluare clinică sau să efectueze un interviu structurat cu dumneavoastră în vederea unui diagnostic corect.
Medicul dumneavoastră poate utiliza unul sau mai multe dintre următoarele teste pentru a vă evalua nivelul de anxietate.
Scala de anxietate cu autoevaluare Zung
Testul Zung este un chestionar format din 20 de itemi. Vă solicită să vă evaluați anxietatea de la „de puține ori” la „de cele mai multe ori” pe subiecte precum:
- nervozitate
- anxietate
- tremurături
- bătăi rapide ale inimii
- leșin
- urinare frecventă
- coșmaruri
Odată ce finalizați acest test, un personal calificat vă va evalua răspunsurile.
Scala de anxietate Hamilton (HAM-A)
Dezvoltată în 1959, testul Hamilton a fost una dintre primele scale de evaluare a anxietății. Este încă utilizat pe scară largă în medii clinice și de cercetare. Acesta implică 14 întrebări care evaluează stările de spirit, fricile și tensiunea, precum și trăsăturile fizice, mentale și comportamentale. Un specialist trebuie să administreze testul Hamilton.
Inventoriul de Anxietate Beck (IAB)
IAB vă ajută să măsurați severitatea anxietății dumneavoastră. Puteți susține singur testul însă este recomandat a fi administrat de un specialist.
Testul constă în 21 de întrebări cu răspunsuri multiple care vă cer să vă evaluați experiența simptomelor din ultima săptămână. Aceste simptome includ furnicături, amorțeală și frică. Opțiunile de răspuns includ „deloc”, „ușor”, „moderat” sau „sever”.
Inventarul fobiei sociale (SPIN)
Această autoevaluare cu 17 întrebări măsoară nivelul tău de fobie socială. Vă cere să vă evaluați anxietatea în raport cu diverse situații sociale pe o scară de la zero la patru. Zero indică lipsa de anxietate. Patru indică anxietate extremă.
Chestionarul de îngrijorare Penn State
Acest test este măsoară nivelul de îngrijorare. Face distincția între tulburarea de anxietate socială și tulburarea de anxietate generalizată. Testul folosește 16 întrebări pentru a măsura generalitatea, excesivitatea și incontrolabilitatea îngrijorării tale.
Scală pentru tulburarea de anxietate generalizată
Acest test cu șapte întrebări este un instrument de screening pentru tulburarea de anxietate generalizată. Sunteți întrebat cât de des în ultimele două săptămâni ați fost deranjat de sentimente de iritabilitate, nervozitate sau frică. Opțiunile includ „deloc”, „mai multe zile”, „mai mult de jumătate din zile” sau „aproape în fiecare zi”.
Scala Yale-Brown Obsessive-Compulsive (YBOCS)
YBOCS este utilizat pentru a măsura nivelurile de TOC (tulburare obsesiv compulsivă). Se desfășoară ca un interviu unu-la-unu între dvs. și un specialist în sănătate mintală. Alegeți trei elemente dintr-o listă de verificare a simptomelor care sunt cele mai deranjante și apoi evaluați cât de severe sunt. Apoi, sunteți întrebat dacă ați avut anumite alte obsesii sau compulsii în trecut. Pe baza răspunsurilor dvs., specialistul în sănătate mintală vă evaluează TOC ca subclinică, ușoară, moderată, severă sau extremă.
Tulburări de psihice care prezintă simptome anxioase
Anxietatea este un simptom ce poate fi confundat și cu alte tulburări însă doar medicul specialist poate pune diagnosticul corect. Unele dintre acestea includ:
| Tulburare de | Simptome |
|---|---|
| panică | Nivel mare de anxietate, precum și stres fizic pentru o perioadă scurtă de timp; stresul fizic poate apărea sub forma amețelilor, ritmului cardiac ridicat, transpirației, amorțelii și altor simptome similare |
| Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) | Anxietate exprimată ca gânduri obsesive sau ca și comportament compulsiv – acțiune desfășurată în mod repetat pentru a ameliora stresul, gândurile apărute. |
| Fobii | Anxietatea declanșată din cauza anumitor lucruri sau în situații care nu sunt neapărat dăunătoare sau periculoase, cum ar fi animalele, înălțimile sau călătoriile în diverse vehicule. |
| Fobii sociale | Anxietate care este experimentată în situații interpersonale, cum ar fi în timpul conversațiilor, în grupuri sociale mari sau când vorbiți în fața unui public. |
Cea mai extinsă tulburare de anxietate, tulburarea de anxietate generalizată (TAG), este diferită de aceste tulburări deoarece nu are neapărat legătură cu o cauză sau un comportament anume. În cadrul diagnosticului de TAG s-ar putea să vă faceți griji din cauza multor lucruri diferite simultan sau de-a lungul timpului, iar grijile pot fi adesea constante.
Diagnosticul de anxietate – Criterii
Un diagnostic de anxietate depinde foarte mult de descrierea simptomelor pe care le experimentați. Specialiștii din domeniul sănătății mintale folosesc „Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale” (DSM) pentru a diagnostica anxietatea și alte tulburări mintale pe baza simptomelor. Criteriile diferă pentru fiecare tulburare de anxietate.
DSM 5 enumeră următoarele criterii pentru tulburarea de anxietate generalizată (TAG):
- anxietate excesivă și îngrijorare în majoritatea zilelor cauzată de multe lucruri timp de cel puțin șase luni
- dificultăți de a-ți controla nivelul de îngrijorare
- apariția a trei dintre următoarele șase simptome: neliniște, oboseală, iritabilitate, tensiune musculară, tulburări de somn și dificultăți de concentrare
- care interferează în mod semnificativ cu viața dumneavoastră
- simptomele nu sunt cauzate în mod direct de medicamente sau alte afecțiuni
- simptomele nu sunt cauzate de altă tulburare psihică (ex. anxietate generată de anticiparea atacurilor de panică în tulburarea de panică, anxietatea socială…)
Diagnosticul de anxietate la copii
Copilăria și anii adolescenței sunt plini de experiențe și evenimente noi, înspăimântătoare. Unii copii învață să se confrunte și să accepte aceste temeri. Cu toate acestea, o tulburare de anxietate poate face a fi dificil sau imposibil ca un copil să facă față unor situații.
Aceleași criterii de diagnostic și evaluări utilizate pentru adulți se aplică și copiilor. În Programul de interviu pentru anxietate și tulburări conexe pentru DSM-5 (ADIS-5), medicul dumneavoastră vă intervievează atât pe dumneavoastră, cât și pe copilul dumneavoastră despre simptomele acestora.
Simptomele copiilor sunt similare cu cele ale adulților. Dacă observați simptome de anxietate sau orice comportament anxios sau îngrijorător ce durează mai mult de două săptămâni, duceți copilul la medic. Acolo pot fi evaluați pentru o tulburare de anxietate.
Unele cercetări sugerează că anxietatea poate avea o componentă genetică. Dacă cineva din familia dvs. a fost vreodată diagnosticat cu anxietate sau tulburare depresivă, evaluați-vă copilul imediat ce observați prezența unor simptome specifice. Un diagnostic adecvat poate duce la intervenții care îi vor ajuta să gestioneze anxietatea de la o vârstă fragedă.
Ce trebuie să faceți dacă sunteți diagnosticat cu anxietate
Concentrați-vă pe gestionarea anxietății mai degrabă decât pe oprirea sau vindecarea acesteia. A învăța să-ți controlezi pe cât de bine poți anxietatea te poate ajuta să trăiești o viață mai împlinită. Puteți lucra la a împiedica simptomele de anxietate să devină un obstacol înaintea obiectivelor sau aspirațiilor dumneavoastră.
Pentru a vă ajuta să vă gestionați anxietatea, aveți mai multe opțiuni.
Tratament medicamentos
Dacă dumneavoastră (sau copilul dumneavoastră) sunteți diagnosticat cu anxietate, medicul sau psihologul vă va trimite probabil la un psihiatru care poate decide ce medicamente pentru anxietate vor funcționa cel mai bine. Respectarea planului de tratament recomandat este esențială pentru ca medicamentele să funcționeze eficient. Încercați să nu amânați tratamentul. Cu cât începeți mai devreme, cu atât va fi mai eficient.
Terapie
Puteți lua în considerare, de asemenea, să mergeți la un terapeut sau să vă alăturați unui grup de sprijin pentru persoanele cu anxietate, ca să puteți vorbi deschis despre anxietatea dvs. Acest lucru vă poate ajuta să vă controlați grijile și să ajungeți la esența a ceea ce vă declanșează anxietatea.
Stil de viață
Găsiți activități pentru a vă elibera de stres. Acest lucru poate reduce impactul pe care îl poate avea anxietatea asupra dumneavoastră. Unele lucruri pe care le puteți face:
- Exerciții fizice regulate.
- Hobby-uri care vă antrenează sau vă ocupă mintea.
- Activități care vă plac.
- Un jurnal zilnic de gânduri și activități.
- Programe pe termen scurt sau lung.
- Socializarea cu prietenii.
De asemenea, evitați alcoolul, nicotina și alte substanțe similare. Efectele acestora pot agrava anxietatea.
Comunicare
Fiți deschis cu familia și prietenii apropiați cu privire la diagnosticul dvs. dacă este posibil. Nu este ușor să vorbești despre nicio tulburare psihică. Cu toate acestea, cu cât oamenii din jurul tău înțeleg mai bine anxietatea ta, cu atât devine mai ușor să le comunici gândurile și nevoile tale.
Sfaturi pentru ameliorarea anxietății
- Respectați planul de tratament recomandat de psihiatru.
- Luați în considerare mersul la un terapeut sau participarea într-un grup de sprijin pentru persoanele cu anxietate.
- Găsiți modalități active de a vă elibera de stres, cum ar fi exercițiile fizice regulate sau menținerea unui jurnal zilnic.
- Fiți deschis cu familia și prietenii apropiați cu privire la diagnosticul dvs. dacă este posibil.
- Evitați alcoolul, nicotina și alte medicamente similare.
- Concentrați-vă pe gestionarea anxietății, mai degrabă decât pe oprirea sau vindecarea acesteia.